Valeriu Saharneanu

Dezbaterile pe marginea referendumului constituţional anunţat de Alianţa pentru Integrare Europeană se transformă încet-încet dintro dispută normală şi necesară întrun război adevărat. Asta se întămplă de fiecare dată în Republica Moldova când o forţă politică mai progresistă încearcă să schimbe ceva în bine, să facă ceva care să aducă un folos real locuitorilor ei de azi, dar mai cu seamă generaţiilor de mâine. Tinerii de la 1988 care au iniţiat Mişcarea de Eliberare Naţională şi au realizat Independenţa au vrut un destin liber şi un viitor prosper pentru moldovenii rupţi cu forţa de la matricea naţiunii. Asta ei au scris-o în Declaraţia de Independenţă de la 1991, căreia comuniştii i-ai dat, chipurile, foc, dimpreună cu tot parlamentul la 7 aprilie 2009. Read the rest of this entry »

Bărbaţii trebuie să se considere fericiţi dacă în viaţă sunt înconjuraţi de femei. Eu sunt unul dintre ei de îndată ce şi Mama, şi Soţia, şi Sora, şi Fiica sunt alături şi mă împlinesc.

Fiica are în faţă Viitorul. Aşi vrea să cred - unul bun, european, senin şi plin de realizări, dimpreună cu întreaga ei generaţie. Read the rest of this entry »

Aşa se face că abia acum, la aproape un an de la evenimentele din 7 aprilie şi la jumătate de an de la preluarea Puterii de către Alianţa pentru Integrare Europeană începem să ne dăm seamă despre adevărata faţă a regimului Voronin. Sistemul de relaţii dintre stat şi cetăţeni, înjghbat de acest general de miliţie, a fost clădit atât de perfid încât în baza acestui temei o parte a presei i-a aplicat, asumându-şi riscul, eticheta de sistem ticăloşit. Calificativul nu a venit din banala dorinţă de răzbunare a presei harţiute de regim. Sintagma a apărut ca rod al unei intense activităţi şi a exprimat esenţa, substanţa, conţinutul celor opt ani de guvernare comunistă.

Ticăloşenia este tot ce a putut crea mai mult sau mai puţin durabil fostul regim. Fie dacă vorbim de justiţie, fie de presa publică, fie de averea şi banii publici, fie de mediul economic, fie de mediul diplomatic sau de cel academic. Peste tot Voronin a avut nevoie de materie umană slabă şi compromisă pentru a-şi construi imperiul său ticăloşit. Fără concursul ticăloşilor nu ar fi fost posibil să-şi facă feciorul miliardar, să îşi subordoneze toate instituţiile statului şi să îşi atribuie toate bunurile lui. Documentele desecretizate confirmă câtă dreptate şi curaj a avut presa atunci când a pus numita etichetă pe regim.

  Read the rest of this entry »

Că se apropie primăvară ne aminteşte nu doar calendarul. Prin parcuri şi dumbrăvi reprezentantele  lumii zburătoare anunţă deja cu firească bucurie că iarna se sfărşeşte şi, iată-iată, marele concert al reînnoirii va începe. Că anul acesta în Republica Moldova se vor întâmpla alegeri anticipate ne putem da seama nu doar citind Constituţia. Este suficient să urmărim comportamentul regnului nostru politic, caracteristic unei campanii electorale. Este perioada când pe politicieni îi umflă dorul mersului în popor, fie cu pasul, fie cu mesajul. Primul s-a lansat în campanie Marian Lupu. Read the rest of this entry »

Încă pândit de jurnalişti, Vladimir Voronin este totuşi, politiceşte vorbind, o stea care apune. De nu ar purta după sine trena lungă, densă şi urât mirositoare a ilegalităţilor pe care le-a comis pe timpul cât s-a aflat în fotoliul de şef al statului, fostul preşedinte ar fi fost încă din vară exponat de muzeu. Dar aşa, cu această „bogăţie” asupra-i, numitul va fi încă mult timp înainte, cel puţin până atunci, când va intra după gratii, în topul personajelor căutate de jurnalişti. După debarcarea de la Putere, interesul faţă Voronin nu este unul strict politic. Read the rest of this entry »

Sfârşitul săptămânii trecute l-am petercut sub presiunea evenimentelor din Dealul Schinoasei: finalizarea concursurilor pentru suplinirea posturilor de preşedinte al Companiei şi de director general Radio. Postul de director general al televiziunii îşi mai aşteaptă titularul, concursul fiind amânat prin decizia Curţii de Apel. Vineri, 13 candidaţi la postul de preşedinte al principalei instituţii publice au fost chemaţi în faţa Consiliului de Observatori ca să-şi prezinte concepţiile. Read the rest of this entry »

Mâine se împlineşte exact un an din ziua când majoritatea parlamentară comunistă „s-a îndurat” să voteze ziua următoarelor alegeri parlamentare generale. După câteva luni bune de tărăgănare, de joc de culise şi de epatare a supremaţiei intereselor de partid, marii mahari comunişti au tras la 2 februarie 2009 lozul cu noroc. Aşa au crezut ei cu mintea lor aburită de mahmureala puterii fără de lege. După calculele lor ziua de 5 aprilie trebuia să le aducă controlul suprem în stat pe încă patru ani. Iar aceasta însemna posibilitatea să facă politică aşa cum îi duce capul, geopolitică subordonată intereselor altui stat şi bani, foarte mulţi bani pentru marele mahăr, pentru progenitura lui şi pentru servitorii clanului. Read the rest of this entry »

Cu un an în urmă, la 18 ianuarie, după 48 de ore de suferinţă, de plutire între cer şi pământ, se desparte de noi, cel mai iubit dintre pământeni, poetul şi cetăţeanul, Grigore Vieru. Plăpânda lui făptură din viaţa de aievea ni s-a arătat în acele zile de doliu naţional renăscută, ca Pasărea Phoenix,  întro uriaşă forţă a iubirii. A iubirii de Libertate pentru care verbul marelui Poet a lucrat neobost în toţi anii lui de viaţă. Moartea Poetului s-a întâmplat în plin dezmăţ comunist. Miza grea a anului care abia începuse erau alegerile parlamentare. Iar miza alegerilor erau averile clanului de la putere. Clanul îşi făcuseră din stat un business extrem de profitabil. Read the rest of this entry »

Întrebarea asta devine din ce în ce mai obsesivă, cu cât timpul ne depărtează de acel 5 aprilie 2009 şi ne apropie vertiginos de prima lui aniversare în 2010. Fiindcă, 5 aprilie 2009 este ziua de hotar care a împărţit anul, dar şi o epocă, în două. Anul trecut pe vremea asta toată lumea trăia întro fierbinţeală electorală fără precedent. Stâpâni pe situaţie comuniştii nu se grăbeau să fixeze ziua alegerilor. Ei se jucau cu opoziţia parlamentară, dar şi cu opinia publică, ca mâţa cu şoarecele: ba ridicând pragul de accedere în parlament, ba interzicând blocurile şi alianţele, ba ameninţând liderii politici cu dosare şi acuzaţii de activităţi teroriste. Au tras de timp cât au putut şi s-au amuzat copios de protestele opoziţiei şi de criticele unei părţi a presei. Comuniştii se considerau imuni în faţa Constituţiei, a legilor, a criticilor şi a bunului simţ. Ei erau siguri că vor câştiga alegerile şi nu vor trebui să dea dare de seamă nimănui în următoarea perioadă de cel puţin patru ani. Întregul aparat de stat constituit din instituţii abrutizate şi din lichele notorii lucrau cu abnegaţie şi cu foarte multă impertinenţă ca să asigure victoria „pahanului” şi a clanului său. Cine nu ştie, „pahan” în jargonul natal al ex-preşedintelui Voronin, înseamnă autoritate criminală, şef peste un clan de hoţi în lege. Read the rest of this entry »

În această zi, cu 20 de ani în urmă, Revoluţia Română a intrat în faza Bucureşti. Valul anticomunist ridicat la 17 decembrie de Martirii Timişoarei a ajuns în data de 21 în capitala Ţării şi a spulberat în doar două zile sistemul putred ceauşist. Am văzut cu ochii şi am simţit cu inima acest moment de frântură a istoriei: în noaptea de 22 spre 23 decembrie, cu o echipă a Radioteleviziunii Naţionale a Republicii Moldova am trecut Prutul. Iaşiul fierbea în manifestaţii populare. Ghidul şi de atunci încoace, bunul şi inimosul nostru pieten, Dumitru Grumăzescu, ne-a lămurit că la 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii din Iaşi era preconizată prima mare manifestaţie antitotalitară din România, organizată de un grup de temerari, dar în dimineaţa evenimentului, aceştea au fost arestaţi şi torturaţi. În 22 decembrie ieşenii au cerut eliberarea lor necondiţionată. Noua putere interimară nu a ezitat să execute imediat cererea mulţimii, iar bucuria că Securitatea nu mai există era fără margini. Read the rest of this entry »