EDITORIAL - Voronin la televizor, minciuna la purtător
Azi începe vara. Toată lumea este cu gândul la vacanţă, una cât de mică în aceasta perioadă toridă şi înfierbântată în plus de febra crizei economice. În Republica Moldova vara va fi unică şi încă una specială. Pentru că în Republica Moldova anume în această vară se va da cea mai cumplită bătălie pentru destinele acestui pământ, un Waterloo sau un Mărăşeşti electoral care poate însemna începutul sfârşitului unui dazastru continuu de opt ani. Asta cu condiţia că miercuri, 3 iunie, comuniştii vor obţine de la opoziţie nu votul de aur pe care îl caută din răsputeri, ci doar pe cel de blam promis pentru fraudarea alegerilor din 5 aprilie. De Ispas, după amânarea ridicolă a procedurii de votare a preşedintelui republicii, comuniştii au împins până la limită perioada lor de agonie, încercând să câştige timp pentru alte tentative de corupere a opoziţiei şi, eventual, să mai schimbe tacticile de abordare a problemei. Aşa şi s-a întâmplat. În aceiaşi zi, indivizi cu misiuni speciale din preajma puterii, deputaţi, miniştri, rude de demnitari şi nepoţi de cozi de topor, au acostat şi cu mai mult tupeu pe deputaţii opoziţiei. De pe ecranele holdingului său propagandistic, Vladimir Voronin a continuat să aburească creerii electoratului captiv, precum că opoziţia, adică, nu dă dovadă de responsabilitate şi ţine morţiş să provoace alegeri anticipate. Ceea ce nu înţelege liderul celui mai corupt regim din Europa, este lipsa „rezultatelor efective” a „muncii” sale de corupere: cum se întâmplă că în cele trei partide, printre tocmai 41 de deputaţi ai opoziţiei nu se găseşte unul, dar nici unul, care să se lase corupt. Nici dosarele intentate, nici şantajul, nici banii nu au efectul scontat? El nu poate să îşi închipuie că în împărăţia asta putredă se mai găseşte cineva care să reziste şi ameninţărilor, şi ispitei. Ceea ce înseamnă că opt ani de domnie despotică nu sunt sufienţi pentru a corupe total, pentru a transforma Republica Moldova în paria Europei. Încă patru ani ar fi tocmai buni pentru ca acest proiect să fie real. Între Prut şi Nistru nu ar mai rămâne nici oameni şi nici instituţii să nu fie pătrunse de desfrâului moral. La atingerea acestui obiectiv sunt mobilizate toate forţele umane şi propagandistice ale regimului. Întro curată nebunie televiziunile regimului încearcă să numere câte troleibuse, câte tractoare, câte scaune şi câte lustre pot fi cumpărate pe banii care vor fi cheltuiţi pentru organizarea alegerilor anticipate, dar iută să calculeze câte lucruri bune şi utile pot fi făcute cu cei aproape un miliard de lei irosiţi pentru reparaţia preşedinţiei şi a parlamentului. Chemarea la dialog a comuniştilor este la fel de falsă ca şi lupta lor contra corupţiei sau jurămintele de integrare europeană. Şi ultima chemare de vinerea trecută a sunat ca din gură de şarpe, iar duminică seara Voronin nu a întârziat să apară pe sticlă şi să ameninţe prosteşte România, opoziţia, românii de acasă, în expunere originală – „domoroşcennîie rumâneata” - rostite crispat şi colcăind venin.
Oricâtă bravadă ar afişa, Voronin se teme de ziua de 3 iune. Ea poate semnifica continuarea rostogolirii lui de pe putreda piramidă a corupţiei şi minciunii pe care a zidit-o pe banii, sudoarea şi chinurile noastre. Fără să îşi dea seama, comuniştii au tot amânat votarea repetată a preşedintelui republicii către 3 iunie, or, anume la această dată, exact cu doi ani în urmă, în 2007, comuniştii au suferit prima mare înfrângere care s-a produs în alegerile locale generale. Să fie această zi de bun augur pentru opoziţia democratică şi în 2009?
Pentru Vocea Basarabiei,
Valeriu Saharneanu
1 iunie 2009