Săptămâna aceasta Chişinăul va găzdui cel mai important forum al Comunităţii Statelor Independente. Şefii de stat, inclusiv ai Rusiei şi Ucrainei, şi-au anunţat prezenţa. Cum se obişnueşte în organizarea unor asemenea evenimente, capitala noastră va fi parţial paralizată de măsurile de securitate luate pentru a nu tulbura liniştea marilor mahari ce domină spaţiul ex-sovietic. Principala figură va fi desigur preşedintele rus Dmitri Medvedev, care vine să dea importanţă şi semnificaţie Summitului CSI. Vor fi rostite cuvântări, vor fi ciocnite cupe cu vin şi cu şampanie, se va bea, se va mâncă pe săturate şi a doua, sau poate chiar în aceeaşi zi, importanţii se vor urca în avioane şi vor pleca spre casele cui le are. Care este agenda Summitului de la Chişinău? Ce se va discuta important din problematica CSI-stă care uneori dă peste margini şi se transformă în conflicte militare în toată regula: cu sate şi oraşe arse, cu oameni ucişi, cu teritorii cucerite şi acaparate. Se va întreba careva dintre marii conducători de state prezenţi la întâlnirea la nivel înalt, de ce unul dintre membrii organizaţiei, Georgia, a părăsit Comunitatea în semn de protest faţă de agresiunea altui membru al CSI, care făcând uz de legea forţei a comis un rapt teritorial fără precedent în secolul XXI? S-au poate cineva va ridica problema prezenţei militare ruseşti în Republica Moldova, ţara gazdă a măritului Summit? De optsprezece ani Rusia ocupă partea transnistreană a Republicii Moldova, refuză să se conformeze obligaţiunilor internaţionale în ceea ce priveşte retragerea forţelor militare şi a armamentului de pe teritoriul nostru, iar lucrurile nu se mişcă din loc. Asemenea probleme ca şi cum sunt declarate tabu la Reuniunile CSI. Dacă ar fi să facem o mică trecere în revistă a agendelor Summiturilor am vedea că ele sunt pline de chestiuni ce frământă în primul rând Kremlinul care este preocupat să îşi menţină influenţa şi prezenţa în fostele colonii cerând garanţii de la fostele republici sovietice să promoveze limba rusă ca cea de-a doua limbă de stat, să sărbătorească cu fast aniversările ce ţin de victoria în aşa-zisul război pentru apărearea patriei şi alte probleme cu tentă ideologică şi idealistă. Mai mulţi experţi, inclusiv din Rusia, au declarat cu diferite ocazii că CSI şi Summiturile lui nu sunt altceva decât nişte funeralii vesele la sicriul unui defunct mort demult, dar pe care rubedeniile refuză nebuneşte să îl îngroape. În definitiv, CSI este ca şi mumia lui Lenin ţinută în mauzoleu din considerente strict ideologice. Şi organizaţia, şi mumia nu produc decât discomfort şi cheltuieli de îngrijire, dar sunt păstrate de teama să nu se piardă cumva controlul asupra unor generaţii cu mintea stătută în zeama ideologiei sovietice. Numai că Istoria nu suportă prea mult stările ambigue, nici măcar în politică. Odată ce Rusia domină Coimunitatea Statelor Independente şi refuză să discute la Summiturile acesteia probleme ce ţin de respectul suveranităţii statelor membre, de dreptul lor de a-şi promova autonom şi independent politicile ce ţin de realizarea interesului naţional, a problemelor de securitate internă şi în relaţiile cu regiunile învecinate, CSI se va dezintegra lamentabil. Fiindcă CSI merge pe calea pierzaniei. Cea pe care a mers lagărul socialist în care Uniunea Sovietică şi-a asumat cu de la sine putere dreptul să comande bucatele în fiecare ţară şi să intervină brutal în treburile lor interne. Să ne amintim numai de Ungaria anului 1956 şi de Cehoslovacia anului 1969.
În CSI, Rusia a adoptat acelaşi comportament ca şi Uniunea Sovietică faţă de ţările din pomenitul lagăr socialist. Rusia harţueşte Ucraina pentru că aceasta doreşte să adere la NATO şi vrea să se integreze în Uniunea Europeană. Pentru acelaşi lucru Georgia este atacată şi dezmembrată ziua în amiaza mare şi în văzul lumii. Cu această ocazie să ne amintim şi de Republica Moldova a anului 1992. Rusia a pornit războilui împotriva micului stat de teamă că acesta se va uni cu România. Or asta nu se poate. Şi atunci ce-avea să controleze Rusia în această regiune?
Astăzi, cu prilegul Summitului din această săptămână de la Chişinău e timpul să ne întrebăm franc şi fără complexe: ce se întâmplă fraţilor cu acest CSI dominat de Rusia. Căt timp ţările membre se vor preface că plouă şi vor accepta să fie tratate cu aroganţa satrapului în post de legiuitor? Una câte una şi în fond totuna: statele membre ale Comunitţii Statelor Independente suportă o politică neo-colonială a Rusiei manifestată prin ameninţare militară iminentă, prin constrângeri economice şi atacuri de ordin mediatic şi chiar psihotronic. În această stare CSI nu este altceva decât un lagăr stalinist în care au fost închise, care de voie-care de nevoie, statele provenite din fostele republici sovietice. S-au schimbat metodele şi manierele de dominaţie, aceleaşi au rămas scopurile şi obiectivele. Dacă istoria se dezvoltă în formă de spirală ar trebuie să ne aşteptăm ca şi CSI să sfărşească la fel cum a dispărut Uniunea Sovietică şi lagărul socielist. Numai că pentru asta trebuie să se destrame un imperiu şi numaidecât să cadă un zid. Zidul de pe Prut care ne desparte de Europa.
Pentru Vocea Basarabiei,
Valeriu Saharneanu
5 octombrie 2009