Aşa se face că abia acum, la aproape un an de la evenimentele din 7 aprilie şi la jumătate de an de la preluarea Puterii de către Alianţa pentru Integrare Europeană începem să ne dăm seamă despre adevărata faţă a regimului Voronin. Sistemul de relaţii dintre stat şi cetăţeni, înjghbat de acest general de miliţie, a fost clădit atât de perfid încât în baza acestui temei o parte a presei i-a aplicat, asumându-şi riscul, eticheta de sistem ticăloşit. Calificativul nu a venit din banala dorinţă de răzbunare a presei harţiute de regim. Sintagma a apărut ca rod al unei intense activităţi şi a exprimat esenţa, substanţa, conţinutul celor opt ani de guvernare comunistă.
Ticăloşenia este tot ce a putut crea mai mult sau mai puţin durabil fostul regim. Fie dacă vorbim de justiţie, fie de presa publică, fie de averea şi banii publici, fie de mediul economic, fie de mediul diplomatic sau de cel academic. Peste tot Voronin a avut nevoie de materie umană slabă şi compromisă pentru a-şi construi imperiul său ticăloşit. Fără concursul ticăloşilor nu ar fi fost posibil să-şi facă feciorul miliardar, să îşi subordoneze toate instituţiile statului şi să îşi atribuie toate bunurile lui. Documentele desecretizate confirmă câtă dreptate şi curaj a avut presa atunci când a pus numita etichetă pe regim.