Valeriu Saharneanu

Mâine se împlineşte exact un an din ziua când majoritatea parlamentară comunistă „s-a îndurat” să voteze ziua următoarelor alegeri parlamentare generale. După câteva luni bune de tărăgănare, de joc de culise şi de epatare a supremaţiei intereselor de partid, marii mahari comunişti au tras la 2 februarie 2009 lozul cu noroc. Aşa au crezut ei cu mintea lor aburită de mahmureala puterii fără de lege. După calculele lor ziua de 5 aprilie trebuia să le aducă controlul suprem în stat pe încă patru ani. Iar aceasta însemna posibilitatea să facă politică aşa cum îi duce capul, geopolitică subordonată intereselor altui stat şi bani, foarte mulţi bani pentru marele mahăr, pentru progenitura lui şi pentru servitorii clanului. Read the rest of this entry »

Cu un an în urmă, la 18 ianuarie, după 48 de ore de suferinţă, de plutire între cer şi pământ, se desparte de noi, cel mai iubit dintre pământeni, poetul şi cetăţeanul, Grigore Vieru. Plăpânda lui făptură din viaţa de aievea ni s-a arătat în acele zile de doliu naţional renăscută, ca Pasărea Phoenix,  întro uriaşă forţă a iubirii. A iubirii de Libertate pentru care verbul marelui Poet a lucrat neobost în toţi anii lui de viaţă. Moartea Poetului s-a întâmplat în plin dezmăţ comunist. Miza grea a anului care abia începuse erau alegerile parlamentare. Iar miza alegerilor erau averile clanului de la putere. Clanul îşi făcuseră din stat un business extrem de profitabil. Read the rest of this entry »

Întrebarea asta devine din ce în ce mai obsesivă, cu cât timpul ne depărtează de acel 5 aprilie 2009 şi ne apropie vertiginos de prima lui aniversare în 2010. Fiindcă, 5 aprilie 2009 este ziua de hotar care a împărţit anul, dar şi o epocă, în două. Anul trecut pe vremea asta toată lumea trăia întro fierbinţeală electorală fără precedent. Stâpâni pe situaţie comuniştii nu se grăbeau să fixeze ziua alegerilor. Ei se jucau cu opoziţia parlamentară, dar şi cu opinia publică, ca mâţa cu şoarecele: ba ridicând pragul de accedere în parlament, ba interzicând blocurile şi alianţele, ba ameninţând liderii politici cu dosare şi acuzaţii de activităţi teroriste. Au tras de timp cât au putut şi s-au amuzat copios de protestele opoziţiei şi de criticele unei părţi a presei. Comuniştii se considerau imuni în faţa Constituţiei, a legilor, a criticilor şi a bunului simţ. Ei erau siguri că vor câştiga alegerile şi nu vor trebui să dea dare de seamă nimănui în următoarea perioadă de cel puţin patru ani. Întregul aparat de stat constituit din instituţii abrutizate şi din lichele notorii lucrau cu abnegaţie şi cu foarte multă impertinenţă ca să asigure victoria „pahanului” şi a clanului său. Cine nu ştie, „pahan” în jargonul natal al ex-preşedintelui Voronin, înseamnă autoritate criminală, şef peste un clan de hoţi în lege. Read the rest of this entry »

În această zi, cu 20 de ani în urmă, Revoluţia Română a intrat în faza Bucureşti. Valul anticomunist ridicat la 17 decembrie de Martirii Timişoarei a ajuns în data de 21 în capitala Ţării şi a spulberat în doar două zile sistemul putred ceauşist. Am văzut cu ochii şi am simţit cu inima acest moment de frântură a istoriei: în noaptea de 22 spre 23 decembrie, cu o echipă a Radioteleviziunii Naţionale a Republicii Moldova am trecut Prutul. Iaşiul fierbea în manifestaţii populare. Ghidul şi de atunci încoace, bunul şi inimosul nostru pieten, Dumitru Grumăzescu, ne-a lămurit că la 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii din Iaşi era preconizată prima mare manifestaţie antitotalitară din România, organizată de un grup de temerari, dar în dimineaţa evenimentului, aceştea au fost arestaţi şi torturaţi. În 22 decembrie ieşenii au cerut eliberarea lor necondiţionată. Noua putere interimară nu a ezitat să execute imediat cererea mulţimii, iar bucuria că Securitatea nu mai există era fără margini. Read the rest of this entry »

Asta am vrea să credem despre 2009, un an care ne-a adus Libertatea. În sensul deplin şi complet al acestui cuvânt. Fiindcă dacă privim în urmă de pe culmea acestui sfărşit de an, dacă facem o radiografie a evenimentelor prin care am trecut cu toţii, apoi vedem că 2009 ne-a oferit toată gama de sentimente şi emoţii trăite la modul superlativ. L-am început în ianuarie pe o notă extrem de tragică, atunci când ceasul cel rău ni l-a smuls dintre noi pe marele nostru poet şi cetăţean Grigore Vieru. Poetul a murit ca un Hristos în suferinţe grele de parcă Cel de sus a vrut astfel să ne mântuiască. Miraculos, dar în acele zile grele, aflaţi întro profundă amorţire provocată de şocul durerii, cu sufletul ghemuit întro adâncă stare de mâhnire, basarabenii nu au căzut în păcatul disperării. Şi Bunul Dumnezeu a apreciat această faptă, fiindcă s-a întâmplat o minine: suferinţa Poetului, pierderea lui, ne-a unit, a mobilizat întreaga suflare basarabeană. Ziua despărţirii de Poet s-a transformat întro mare demonstraţie a îndârjirii noastre în credinţa de a învinge în evenimentele care urmau să vină. Cu toată străduinţa depusă de regimul comunist de a le estompa impactul, funeraliile Poetului au arătat, că în ciuda tuturor strădaniilor depuse timp de opt ani, a tuturor măsurilor puse în aplicare prin toate instrumentele statului, regimul comunist antinaţional şi antidemocratic nu a reuşit să învingă românitatea din noi. Ba dimpotrivă: toate eforturile ciracilor lui Voronin de a inhiba caracterul românesc al populaţiei din Republica Moldova a avut un efect tocmai invers. Read the rest of this entry »

După mai multe zile negre pe care prezidenţiabilii români şi le-au aplicat reciproc în competiţia lungă, istovitoare şi deosebit de dură pentru Cotroceni, membrii celor două stafuri concurente au avut parte şi de o noapte albă, plină de suspans şi de răsturnări dramatice de scoruri. Euforia  generată de rezultatele date pe posturi la ora 21.00 a sondajelor făcute la ieşirea din secţiile de votare a fost pe parcursul nopţii temperată alternativ de rezultatele numărătoarelor paralele făcute de partide. Read the rest of this entry »

Primul articol scris pe această temă şi dat publicităţii lunea trecută la Vocea Basarabiei a fost interpretat de unii ascultători drept o încercare a autorului de a fixa un orizont de timp concret pentru procesul de reîntregire a naţiunii române pe modelul proiectului german, realizat cu succes la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Şi acest termen ar putea fi anul 2012, când se împlinesc 200 de ani de la ruperea în două a Principatului Moldovei şi anexarea părţii lui de la răsărit de Prut la imperiul rus. Read the rest of this entry »

Acum o săptămână vorbeam de la Berlin la această rubrică despre semnificaţia căderii zidului berlinez pentru Omenire, pentru Europa, pentru naţiunea germană şi pentru noi. Încercam să evaluez şi câştigurile pe care le-a avut fiecare dintre aceste entităţi geopolitice. Omenirea a avut de câştigat o pace după un crâncen râzboi rece care a durat mai bine de patruzeci de ani. Căderea Cortinei de fier a eliberat Europa de comunism, anulând prin mişcări populare de masă şi prin revoluţii anticomuniste efectele ruşinosului Pact de la Ialta din 1944. Naţiunea germană a realizat reîntregirea sa şi a ţării şi a căpătat şansa să îşi trateze rănile adânci provocate de regimurile nazist şi comunist. Căderea zidului de la Berlin a însemnat, de fapt, sfârşitul perioadei de ocupaţie sovietică care s-a aşternut peste o bună parte a continentului european în perioada de după cel de-al doilea râzboi mondial. Din păcate numai naţiunea română, împărţită în două state, nu a putut să îşi valorifice şansele aşa, precum au făcut-o multe alte popoare de pe bătrânului continent. Read the rest of this entry »

UNIUNEA JURNALIŞTILOR DIN MOLDOVA,

LA 20 DE ANI DE LA CĂDEREA ZIDULUI

RAPORT

Mişcarea de eliberare naţională în Republica Moldova, fostă republică sovietică, a început în 1987. Ea a fost stimulată de încercările stafului de la Kremlin de a reforma partidul comunist şi socialismul sovietic. „Perestroika şi glasnosti” a răscolit însă uriaşa masă de probleme de care era bolnavă societatea sovietică. Frica de represiuni a inhibat pe parcursul a mai multor decenii nemulţumirile populare faţă de genocidul practicat de guvernarea bolşevică împotriva popoarelor încarcerate cu forţa în Uniunea Sovietică.  Mica doză de libertate prin care Kremlinul a vrut să cosmetizeze faţa hidoasă a „imperiului răului” i-a provocat implozia în urma căruea s-a năruit. În perioada 1989-1991 au fost obţinute cele mai importante obiective ale Mişcării de eliberare: dreptul la limba română, la alfabetul latin, la independenţă şi suveranitate. Setea de libertate a scos în stradă sute de mii de oameni care şi-au revendicat dreptul la autodeterminare,  realizată juridic la 1991. În cadrul acestor procese s-a maturizat şi breasla jurnalistică din Republica Moldova. Read the rest of this entry »

M-am întors aseară din Germania. Când am plecat credeam că acolo ne aşteaptă un regim sanitar “ca la nemţi”, motivat de gripa pandemică. Mare mi-a fost mirarea că nu ni s-a întâmplat nimic, nici în aeroportul Tegel şi nici în tot oraşul Berlin. Concluzia: de gripă se ocupă specialiştii şi nu mass-media. Gripa este abordată la modul serios de către instituţii în cunoştinţă de cauză şi nu este introdusă nici o restricţie. Pur şi simplu, oamenii îşi fac datoria, aşa cum îşi fac datoria care în fiecare zi au grijă să menţină parametrii chimici ai apei pe care noi o consumăm din robinete. Vă puteţi închipui că ultimii fac o abatere de la instrucţiunile de serviciu sau nu respectă doza componentelor ce prifică apa şi o fac numai bună de băut. Aşa că să luăm măsurile necesare de precauţie dar să nu băgăm lumea în sperieţi. Pericole au fost şi vor mai fi. Noi trebuie să arătăm stăpâni pe situaţie dacă ştim să ne facem bine lucrul. Iar dacă e politică, să ştim şi noi. Read the rest of this entry »